Fotbalul clujean este în doliu nu doar din cauza decesului lui Mircea Lucescu. Azi a fost condus pe ultimul său drum și fostul conducător al Universitatea Cluj, Liviu Maior. Profesorul Liviu Maior, fost conducător al Clubului Sportiv Universitatea Cluj în perioada 1984-1991, când și echipa de fotbal făcea parte din această structură, s-a stins din viață duminică, 5 aprilie 2026, la vârsta de 85 de ani.
Născut în 2 octombrie 1940 la Beclean (județul Bistrița-Năsăud), Liviu Maior și-a început studiile în localitatea natală și le-a continuat la Dej, înainte de a urma Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Babes-Bolyai” din Cluj, între 1959 și 1964. Imediat după absolvirea facultății, și-a început parcursul didactic la aceeași universitate, mai întâi ca asistent (1964-1971), iar apoi ca lector (1971) și conferențiar (1982) și a obținut între timp titlul de Doctor în Istorie în anul 1974.
De asemenea, a efectuat vizite de documentare și specializare în mai multe țări europene, cum ar fi Anglia, Franța, Germania, Italia, Belgia, Austria sau Ungaria și a lucrat ca profesor asociat în Statele Unite ale Americii în numeroase rânduri, între 1974 și 1982.
În perioada 1984-1991 a condus clubul sportiv Universitatea Cluj și s-a remarcat prin capacitatea de a găsi mereu soluții la problemele ivite, precum și printr-un spirit organizatoric deosebit. Ulterior, a rămas un susținător fidel al sportului clujean, pe care l-a îmbogățit prin valorile sale, aflate în concordanță cu cele ale „studenților”, față de care și-a manifestat sprijinul și după părăsirea funcției de conducere, până în zilele noastre.
Liviu Maior a reînființat Centrul pentru Studii Transilvane (1991) și a devenit primul director al acestei instituții, urmând ca un an mai târziu să preia funcția de ministru al Educației și, totodată, Președinte al Comisiei Naționale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
În 1994 a fost ales și vicepreședintele Conferinței Mondiale UNESCO și vicepreședinte al Conferinței Europene a Miniștrilor Educației de la Madrid, iar după încheierea mandatului de ministru al Educației, în 1996, și-a început activitatea de senator în Parlamentul României. Profesorul universitar doctor Liviu Maior a reprezentat România și în calitate de ambasador plenipotențiar în Canada, în perioada 2003-2005.
Prin operele sale și prin activitatea sa didactică și de cercetare, Liviu Maior a fost unul dintre cei mai importanți istorici români, specialist în istoria modernă și în mișcarea pentru emanciparea românilor transilvăneni. Autor, coautor, editor și coordonator a peste 25 de volume și a peste 100 de articole, Liviu Maior a fost decorat cu „Meritul Academic” și Premiul Academiei Române în anul 1993 și a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea a trei universități din România: „Petru Maior” din Târgu-Mureș, „Lucian Blaga” din Sibiu și „Andrei Șaguna” din Constanța.
Nu doar comunitatea Universității Cluj regretă trecerea la Domnul a istoricului Liviu Maior, ci și lumea academică și culturală din România. Specialist incontestabil în istoria modernă a Transilvaniei, Liviu Maior a lăsat în urmă o operă vastă, marcată de rigoare științifică și de o înțelegere profundă a mecanismelor care au format statul național român.
Vestea dispariției marelui istoric a produs o undă de tristețe în comunitatea universitară a Universității „Babeș-Bolyai” (UBB), unde profesorul Liviu Maior și-a desfășurat cea mai mare parte a activității. Recunoscut ca un mentor pentru generații întregi de cercetători, el a fost un arhitect al instituțiilor educaționale românești în anii dificili de după 1989 și a militat constant pentru un echilibru între tradiția academică și reformele necesare modernizării.
Un cercetător de elită al secolului al XIX-lea
Opera sa s-a concentrat pe momentele de cotitură ale secolului al XIX-lea, cu o atenție deosebită acordată Revoluției de la 1848 și dualismului austro-ungar.
| Lucrări de referință | Tematică principală |
| „Memorandul. Filosofia politică a rezistenței” | Analiza luptei politice a românilor transilvăneni la sfârșitul sec. XIX. |
| „Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere și Versailles” | O biografie politică a uneia dintre cele mai complexe figuri ale Marii Uniri. |
| „1848-1849. Românii și ungurii în revoluție” | Studiu asupra relațiilor interetnice în timpul evenimentelor pașoptiste. |
| „Doi ani din istoria Transilvaniei (1848-1849)” | O radiografie detaliată a conflictelor militare și sociale din epocă. |
Omul de stat: Reformator al educației și diplomat
Dincolo de catedră și de arhive, Liviu Maior a fost o figură activă în viața publică a României. În perioada 1992-1996, a ocupat funcția de ministru al Învățământului, mandat în care a pus bazele primei legi moderne a educației din perioada post-comunistă (Legea 84/1995).
Activitatea sa a continuat și pe scena diplomatică, ca ambasador al României în Canada (2002-2003), unde a reprezentat interesele țării cu eleganța și rigoarea specifice unui om de litere. Chiar și în perioada funcțiilor publice, nu a abandonat nicio clipă rigoarea istoricului și a abordat politica prin prisma experienței acumulate din studiul trecutului.
Mentorul și spiritul clujean
Pentru colegii din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a UBB, Liviu Maior a fost mai mult decât un profesor; a fost un spirit critic care a încurajat întotdeauna consultarea surselor primare și evitarea interpretărilor ideologice subiective.
Reprezentanții universității au subliniat contribuția sa fundamentală la prestigiul internațional al școlii de istorie de la Cluj:
-
Rigoare documentară: Lucrările sale sunt fundamentate pe cercetări ample în arhivele din Viena, Budapesta și București.
-
Formator de școală: A coordonat zeci de teze de doctorat care au explorat subiecte de nișă din istoria Europei Centrale.
-
Viziune europeană: A promovat o istorie a Transilvaniei integrată în contextul european, subliniind legăturile culturale și politice cu Occidentul.
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!
Cristian Bartha a cucerit Cupa României pentru fetița sa, aflată în spital
