De Claudiu Pădurean
Judecata Simonei Halep la un tribunal al Agenției Internaționale pentru Integritate în Tenis este o bătaie de joc. Jucătoarea româncă a fost suspendată patru ani pentru dopaj și pentru că i-ar fi descoperit cineva neregularități în pașaportul biologic.
Pe 126 de pagini, inșii care au judecat acest caz au constatat că dovezile sunt clare, iar Simona Halep s-a dopat. Însă nu există nici un fel de garanții de independență legate de această ”instanță”. Tocmai de aceea, decizia Simonei Halep de a ataca această decizie la Tribunalul de Arbitraj Sportiv este normală și necesară.
Nu am încredere în procedura căreia i-a fost supusă Simona Halep din trei motive principale. Pe primul l-am menționat deja: lipsa de garanții legate de independența acestei instanțe.
Cel de-al doilea este lipsa totală de celeritate a procesului. Scopul unui asemenea proces nu este doar de a pedepsi un vinovat, ci și de a educa publicul, pentru a nu mai repeta greșeala. Atunci când un proces este prelungit nejustificat, nu mai vorbim de justiție, ci de abuz. Au fost state, inclusiv România, condamnate la CEDO pentru prelungirea nejustificată a unor procese, pentru că aceste întârziere înseamnă lipsirea de dreptul la Justiție a celor judecați. Dacă dovezile erau clare, de ce a mai fost nevoie de 51 de probe?
Al treilea motiv este lipsa de proporționalitate între greșeala comisă și pedeapsa dictată. O suspendare de patru ani înseamnă sfârșit de carieră pentru Simona Halep. De la bun început, cei care au judecat-o au părut chitiți să îi pună punct activității sportive. Este ciudată invocarea unor neregularități din pașaportul biologic al Simonei Halep în acest context. Îmi dă senzația că inșii care au judecat-o au făcut tot posibilul să găsească niște circumstanțe agravante, care să ofere un pretext pentru ”execuția” Simonei Halep. Păi, dacă există neregularități, unde sunt pedepsele pentru cei care le-au tolerat timp de atâția ani? Dacă ele sunt suficient de grave încât să justifice o pedeapsă de patru ani, nu ar trebui să justifice și o anchetă la nivelul primelor 100 de sportive din lume? Nu s-a întâmplat acest lucru. Mai mult, în sistemele de drept civilizate, există și instituția prescripției. Adică, atunci când reprezentanții sistemului au lăsat o neregulă să se întâmple și a trecut o perioadă de timp fără să fie pedepsită, acea neregulă rămâne nepedepsită pentru că stabilitatea sistemului juridic este mai importantă decât o greșeală individuală. Este o manieră corectă de a pune interesul general mai presus de interesul individual. În cazul Simonei Halep, toate principiile de bun-simț au fost călcate în picioare.
Nu pledez pentru iertarea sportivei. Ea a făcut o greșeală, iar greșelile atrag consecințe. Pledez pentru o judecată corectă, rapidă și transparentă. Până acum, procesul Simonei Halep nu a avut nici una dintre aceste însușiri.
