Unul dintre cele mai frecvente visuri ale copilăriei este acela de a deveni un mare sportiv și nu orice fel de sportiv, ci unul faimos care adună trofee, medalii și urcă pe cele mai înalte culmi ale gloriei. Însă, de-a lungul timpului, s-a demonstrat că există mulți visători și prea puține visuri îndeplinite. Cu toate acestea, lumea sportului ne-a oferit și continuă să ne ofere numeroase modele de campioni. Fie că provin din fotbal, handbal, tenis, baschet, scrimă sau alte sporturi mai puțin familiare publicului larg, acești performeri reprezintă adevărate puncte de reper pentru cei din jur.
Într-o asemenea categorie se încadrează și Radu Dărăban, scrimerul campion național „en-titre” care ne-a reprezentat cu brio și în cadrul competițiilor internaționale desfășurate în ultimii ani. Acesta este dovada vie a faptului că talentul nativ și înclinația spre un anumit sport sunt în van în lipsa muncii, sacrificiului, ambiției și perseverenței.
El s-a născut în data de 6 iunie 1983 la Cluj-Napoca și a început să practice scrima, specializându-se pe floretă încă de la vârsta de 9 ani, ceea ce înseamnă că și-a dedicat mai bine de 23 de ani din viață acestui sport. Cel care l-a descoperit și l-a promovat, având încredere în calitățile lui a fost Mugur Codreanu, profesorul său de educație fizică din clasele primare care i-a devenit, ulterior, și antrenor. „Am ajuns să practic sportul ăsta acum aproximativ 23 de ani când eram la liceul <<Nicolae Bălcescu>> din Cluj-Napoca, în clasa a III-a. Fostul meu antrenor, Mugur Codreanu a venit și a făcut cu noi educație fizică fiindcă atunci nu era profesor de educație fizică pentru clasele I-IV. Acesta ne-a selectat, iar pe cei care am vrut să mergem la scrimă ne-a dus în sala de scrimă. Am fost foarte uluiți când am intrat prima oară acolo deoarece erau multe florete, măști. Așa am ajuns să practic scrima și a început să îmi placă tot mai mult!”
Jean-Baptiste Poquelin (Molière): „Scrima este arta de a lovi fără a fi lovit.”
De citatul care aparține cunoscutului scriitor francez se leagă o altă amintire a scrimerului. Acesta povestește că în momentul în care a intrat în sala de scrimă pentru prima oară a văzut scris pe unul dintre pereți definiția dată de Molière acestui sport, definiție care i-a rămas în minte până azi. Aceea a fost clipa în care Dărăban a decis să devină un „artist care lovește, fără a fi lovit”, și chiar s-a transformat într-unul, lucru atestat de performanțele pe care le-a înregistrat de-a lungul carierei sale.
Primul concurs la care a participat a fost Cupa „1 Decembrie” de la Satul Mare, competiție în cadrul căreia s-a clasat pe locul II, reprezentând Clubul Sportiv Municipal Cluj la acea vreme. De aici, a început ascensiunea. După ce s-a făcut remarcat pe plan intern prin ocuparea primelor locuri în cadrul Campionatelor Naționale de copii, speranțe, cadeți sau juniori atât la individual, cât și la echipe a urmat o perioadă de afirmare și pe plan internațional. Clujeanul a obținut clasări pe podium la Cupa Mondială de juniori, Campionatul Balcanic de cadeți din Antalya și Campionatele Balcanice de juniori din fosta Iugoslavie și Bulgaria. De asemenea, Radu Dărăban se poate lăuda cu rezultate notabile și la seniori. La nivel național, este multiplu campion și câștigător al Cupei României la individual și echipe. În ceea ce privește performanțele externe, acesta a câștigat Campionatul Mondial Militar în 2006, s-a clasat pe prima poziție la concursurile de calificare pentru Jocurile Olimpice de la Londra din 2012 și Jocurile Europene de la Baku organizate anul trecut. La Campionatele Europene, cele mai mari realizări au fost obținerea locului IV cu echipa în 2006, la Izmir, și a locului 7 la Europeanul desfășurat anul precedent la Montreaux, în timp ce, tot în 2015, la Campionatul Mondial de la Moscova a reușit să se claseze pe poziția a 14-a după ce l-a învins pe italianul Andrea Cassarà.
„La început, aveam impresia că am ajuns într-o altă țară mult mai mare. Bucureștiul era foarte aglomerat, era foarte mare!”
Performanțele remarcabile l-au adus în atenția Clubului Sportiv al Armatei „Steaua” București, care l-a transferat în 2002 de la CSM Cluj. Aici, a avut parte de o perioadă „fructuasă”, după cum susține, înregistrând unele dintre cele mai importante rezultate din cariera lui. După mai bine de 10 ani petrecuți la Steaua a decis să se reîntoarcă la Universitatea Cluj din cauza unor neînțelegeri avute cu oficialii clubului. „În București mi s-a părut foarte greu. La început, aveam impresia că am ajuns într-o altă țară mult mai mare. Bucureștiul era foarte aglomerat, era foarte mare! Am plecat când încă eram junior și din cauza asta a fost foarte grea trecerea de la juniori la seniori, dar datorită antrenorului Romică Molea care e un bun psiholog și m-a susținut, am reușit să trec peste hopul acesta. Perioada petrecută la Steaua a fost cu suișuri și coborâșuri, dar mai mult cu suișuri. A fost o perioadă bună pentru mine!”
Dar, cu toate acestea, e conștient de faptul că nu ar fi ajuns la un nivel atât de înalt fără sprijinul părinților și al antrenorilor săi. „Persoanele care m-au sprijinit cel mai mult sunt părinții mei, apoi antrenorii care mi-au marcat evoluția: Mugur Codreanu, primul antrenor pe care l-am avut, Eva Lengyel, File Atilla, după care a urmat Romică Molea cel care m-a învățat mai mult despre tactica acestui sport în perioada în care am fost la Steaua și actualul meu antrenor, Peter Habala.
La fel ca orice sportiv, Radu Dărăban a avut parte de satisfacții și momente de bucurie duse până la extrem generate de prestația sa și rezultatele bune obținute la competițiile la care a luat parte, însă nici dezamăgirile nu l-au ocolit. „Prima medalie câștigată la copii, prima Cupă a României pe care am luat-o când încă eram junior, câștigarea Campionatelor Mondiale Militare, Campionatele Balcanice, finala mică la echipe din 2006 de la Campionatul European, Jocurile Olimpice de la Londra au fost printre cele mai mari satisfacții ale mele.” Tot pe lista satisfacțiilor mai poate fi adăgată și victoria obținută în fața campionului european în exercițiu, Andrea Cassarà, despre care afirmă: „Când l-am învins (pe Cassarà) m-am simțit ca și cum aș fi câștigat o medalie! Nu e aceelași lucru, dar după multe înfrângeri în fața lui m-am simțit ca și cum aș câștiga Europenele având în vedere că el a fost campion european.” Cât despre dezamăgiri: „La orice concurs când pierzi ai parte de o dezamăgire, doar că trebuie să înveți să și pierzi, în sport nu poți numai să câștigi.”
Dărăban poate fi încadrat fără doar și poate în elita sportivilor de succes pe care i-a dat țara noastră prin intermediul performanțelor pe care le-a obținut în sportul care l-a consacrat. Dar, în spatele reușitelor sale se ascund multe ore de antrenament peste program și mari sacrificii. Unul dintre lucrurile pe care le-a sacrificat de dragul scrimei este propria copilărie, însă nu regretă. „Sacrificiul cel mai mare pe care l-am făcut a fost copilăria. Nu mai aveam timp să ies afară decât în weekend-uri, dar ma bucur fiindcă sportul m-a ajutat să îmi organizez mai bine timpul și lecțiile.”
Când vine vorba de succes, fiecare om are o viziune diferită asupra modului în care acesta poate fi atins. Pentru sportivul clubului Universitatea Cluj, rețeta succesului are la bază multă muncă. „În primul rând, succesul constă în foarte multă muncă. Oricât de talentat sau netalentat ai fi trebuie foarte multă muncă. Trebuie să fii conștiincios și să nu te minți singur, în fiecare zi trebuie să muncești foarte, foarte mult și să crezi în tine.”
La ora actuală, există voci care spun că principiile morale precum corectitudinea nu îți mai asigură reușita în viață. Radu Dărăban a dovedit exact contrariul deoarece, personal, se ghidează tocmai după principiul corectitudinii, iar acest lucru nu a reprezentat nici o clipă vreun impediment pentru el. „Corectitudinea este unul dintre principiile după care mă ghidez. Îmi place ca atunci când se desfășoară ceva să fim corecți, să nu ne mințim unii pe alții.”
Laura Badea, modelul său
Se spune că modelele pe care aleg oamenii să le urmeze pot avea o influență pozitivă sau negativă asupra lor, însă în momentul în care modelul ales este o campioană precum Laura Badea, efectul nu poate fi decât benefic. „Primul meu model, mai ales în scrimă, a fost Laura Badea. Este o persoană de excepție care, după antrenament, încă mai stătea și muncea. Era foarte greu de învins, până am ajuns să o înving a fost foarte greu.”
„Spune-mi cu cine te însoțești ca să îți spun cine ești.”
Uneori, grupul de prieteni sau anturajul pot sugera multe lucruri referitoare la caracterul unei persoane, iar faptul că Radu Dărăban are prieteni care au făcut, la rândul lor, mari performanțe în sport spune multe despre el. „Din lumea sportului, sunt prieten cu Ana-Maria Brânză, Mihai Covaliu, Laura Badea, Roxana Scarlat, Tiberiu Dolniceanu, Alina Dumitru, Alin Moldoveanu.”
„Cea mai mare pasiune a mea e sportul!”
Actualul campion național la floretă dezvăluie faptul că pe lângă scrimă se dă în vânt și după alte sporturi precum tenisul de câmp, de masă, baschetul, voleiul, fotbalul. De asemenea, se declară suporter a două echipe de fotbal din România: Universitatea Cluj și Steaua, în timp ce din afara granițelor Barcelona este cea care l-a cucerit. Ca fotbaliști îi admiră pe Messi și Chiricheș, iar din lumea „sportului alb” îi susține pe Roger Federer și Horia Tecău. „Cea mai mare pasiune a mea e sportul, în general. Îmi place să mă uit la orice sport, să îl practic. Am făcut și Facultatea de Educație Fizică și Sport la Cluj. Totodată, îmi place să mă uit la filme, să ascult muzică, să ies la plimbări.”
„Vreau să devin antrenor și să dau mai departe ceea ce am învățat”
După mai bine de două decenii în care a evoluat la cel mai înalt nivel, Radu Dărăban a decis să se retragă din a mai participa la întrecerile internaționale. Astfel că anul 2016 va fi ultimul în care va mai lua parte la competițiile externe, dar înainte de asta vrea să își încununeze cariera cu o calificare la Jocurile Olimpice și, cel puțin, cu accederea în tabloul de 8 la Campionatul European. După ce nu va mai activa ca floretist, ardeleanul va continua să stea aproape de sportul pe care îl iubește atât de mult și este hotărât să urmeze o carieră în antrenorat cu scopul de a obține mari performanțe și din această postură. „Nu vreau să pun floreta în cui. Vreau să devin antrenor și să dau mai departe ceea ce am învățat și chiar mai mult.”
În ciuda faptului că, în momentul de față, nu s-ar mai vedea profesând în alt domeniu decât scrima, totuși susține că în contextul în care nu ar fi ajuns să mânuiască floreta, probabil, ar fi lucrat în Ministerul Afacerilor Interne. „E greu să spun, dar cred că în cazul în care nu ajungeam la scrimă, cred aș fi lucrat pentru Ministerul de Interne, având în vedere că tatăl meu are o carieră acolo.”
În 2016, ultimul an în care imnul României va mai cânta pentru el la competițiile de peste hotar, Radu Dărăban și-a propus să participe la Cupa Mondială de la Paris, Cupa Mondială de la Bonn, Jocurile Olimpice și Campionatele Europene. De la aceste turnee finale, el speră să aducă măcar o medalie strălucitoare țării noastre.
Maria Petruța
