Dezastrul suferit de echipa națională la Euro 2016 arată că Anghel Iordănescu sau domnul Tata Nea Puiu, ca să copiem limbajul maneliștilor care au îmbrăcat tricoul României, rămâne antrenorul secolului. Din păcate, al secolului trecut.
Iordănescu nu a impresionat doar din lipsa totală de inspirație și prin ridicolul de care s-a umplut în fața Albaniei, ci și prin proasta sa creștere. Generalul de fotbal, sicofantul bodyguardului infractorului Miron Cozma – l-am numit aici pe un alt general de tinichea, Gabriel Oprea – s-a rățoit la jurnaliștii care au îndrăznit să îl critice.
În loc să vină cu demisia scrisă la conferința de presă de după Tătărușinea cu Albania, Tata Nea Puiu l-a atacat pe corespondentul Gazetei Sporturilor, de parcă acesta ar fi avut datoria să meargă în Franța pe banii redacției, nu pe banii Federației, cum a făcut Iordănescu, pentru a-i cânta osanale viitorului fost antrenor al României. Aceste lucruri arată că Anghel Iordănescu nu este lipsit doar de simțul ridicolului, ci și de bun-simț.
Pentru a spera la o calificare la Mondialul de peste doi ani, conducerea Federației Române de Fotbal nu mai are decât o variantă: să îl dea afară rapid pe Iordănescu și să angajeze un antrenor străin. Acesta ar putea să insufle echipei o nouă atitudine și să îi selecționeze pe merit pe fotbaliști. Experimentul a funcționat deja la rugby. Acolo, România a cucerit World Rugby Nations Cup. Da, știu, este o competiție dedicată celor mici, un fel de Europa League. Însă performanțele echipei de rugby sunt mult mai onorabile decât cele ale echipei de fotbal. Și Federația ar trebui să mai facă ceva: să caute și tineri de perspectivă, de origine română, care joacă în campionatele puternice din Occident, neafectate de corupția din fotbalul românesc. Cu ajutorul acestui sânge proaspăt poate renaște și echipa națională.
