Noua echipă de fotbal a Universității Cluj a debutat în stil mare în Liga a IV-a. Pur și simplu, a spulberat echipele cu care a jucat până acum. Ultimul scor, de 7-0, obținut cu CFR Dej, arată că jucătorii clujeni sunt deciși să își onoreze promisiunea de a reveni în Liga I până la serbarea centenarului de la înființarea clubului, în 2019. La fel, managementul asigurat de echipa lui Ioan Ovidiu Sabău este impecabil. Însă dincolo de aceste aspecte, apar niște întrebări dureroase.
Oare mediul de afaceri din Cluj va fi dispus să susțină acest proiect? Modul în care marile firme clujene s-au raportat până acum la Universitatea Cluj sugerează mai curând că nu. Nu este vorba de lipsa de interes față de fotbal sau lipsa de iubire față de simbolul Universității. Este vorba de o reținere firească legată de extremismul unora dintre suporteri. De ce să asociezi imaginea unei firme curate, pe care ai construit-o cu migală și cu nopți nedormite vreme de două decenii, cu imaginea unor suporteri violenți, capabili să atace inclusiv jandarmii? De ce să mergi pe mâna unor suporteri extremiști și să pierzi jumătate din piața locală clujeană? Da, în prezent, jumătate dintre clujeni țin cu CFR Cluj, nu este cazul să ne îmbătăm cu apă rece… Dacă membrii galeriei ar fi mai moderați, cu siguranță că multe firme ar veni alături de echipă. Nu le cere nimeni să nu își susțină echipa, ci doar să înțeleagă faptul că rolul lor este să sprijine Universitatea, nu să injure CFR-ul.
Oare este capabilă se se schimbe în bine galeria Universității? Suporterii de bună-credință își dau seama că asocierea cu exremiștii din Noua Dreaptă le dăunează. Este absurd să te simți reprezentat de cei care înjură etnia lui Szilagyi sau care desconsideră religia căreia îi aparține Ioan Ovidiu Sabău. Universitatea Cluj are nevoie de dragoste, nu de ură.
Galeria Universității Cluj poate, oare, să revină la vechile sale rădăcini, din perioada interbelică? Poate să fie, din nou, simbolul studențimii, al inimilor care bat pentru culorile clubului, sau va rămâne la stadiul în care se poate mobiliza doar la meciuri și la proteste? O galerie organizată, capabilă să negocieze, la masă, nu prin urlete, cu companiile și cu autoritățile locale ar fi cel mai important activ al noului proiect sportiv. Civilizată, moderată, cu inteligență, această galerie ar putea fi motorul care lipsește încă noii echipe. Marele scriitor ceh Karel Kapec spunea că un strigăt a dărâmat zidurile Ierihonului, dar, totuși, cu strigăte nu poți construi nimic…
UPDATE
Publicarea acestui articol a generat un val de ură și de jigniri pe Facebook. Acest lucru arată încă o dată faptul că printre suporterii Universității Cluj se numără unii care fac foarte mult rău echipei pe care pretind că o iubesc.
Încă o dată: ”Suporterii de bună-credință își dau seama că asocierea cu exremiștii din Noua Dreaptă le dăunează. Este absurd să te simți reprezentat de cei care înjură etnia lui Szilagyi sau care desconsideră religia căreia îi aparține Ioan Ovidiu Sabău. Universitatea Cluj are nevoie de dragoste, nu de ură”.
Aștept ca acea majoritate tăcută a suporterilor Universității Cluj care este formată din oameni de bun-simț, inteligenți, care respectă tradiția venerabilă a unei mari echipe, să se disocieze de cei care merg pe stadion doar pentru nu au altundeva unde să împroaște cu înjurături.
Din respect pentru adevărații suporteri ai Universității, am șters înjurăturile postate de cei care nu au înțeles nimic din articol. Personal, îmi doresc să văd cât mai curând Universitatea din nou în Liga I, însă fără specimenele care nu știu decât să jignească, fără nici un argument.
Claudiu Pădurean
