Este la mare modă să îi crucificăm pe fotbaliștii din echipa națională a României. Luzării ăia nu merită decât un scuipat, nu? Sau pot fi propuși la Premiul Nobel pentru Pace, pentru că, oricum, nu bat pe nimeni. Disprețul superior cu care îi strivim după fiecare înfrângere arată că ei nu merită spectatori ca noi… Dar poate că există și o altă fațetă a poveștii.
În ciuda înfrângerii de ieri seară din Polonia, eu cred că România a jucat mai bine decât în meciul tur. Desigur, acest lucru nu înseamnă puncte și nici calificare. Însă înseamnă ceva mai prețios: speranță. Polonia a beneficiat de două penalty-uri. Fără ele, poate că meciul ar fi arătat altfel.
Fotbalul românesc pare să fie în convalescență după o boală grea. Lungile decenii în care meciurile erau aranjate de Pinalti și ciracii săi nu aveau cum să rodească un fotbal sănătos. Echipa națională continua să joace un fotbal de calitate nu datorită fotbalului intern, ci grație fotbaliștilor transferați în campionatele mai puternice din Europa Occidentală sau din țări precum Turcia, care au investit în sport infinit mai mult decât România.
Numai că retragerea fotbaliștilor precum Gheorghe Hagi, Dorinel Munteanu sau Cristian Chivu a lăsat în urmă un mare gol. În aceste condiții, selecționerii au fost nevoiți să apeleze la resursele oferite de fotbalul intern. Iar atunci a început să fie jale…
Performanțele echipei naționale sunt exact performanțele campionatului intern, în care jucătorii români de top au exact valoarea unor brazilieni de mâna a treia, eșuați într-o competiție obscură din Europa de Est. Cluburile de tradiție aveau școli de fotbal care produceau un contingent însemnat de tineri dintre care unii ajungeau să performeze. Însă vechile cluburi au suferit din cauza patronilor penali. Universitatea Cluj, Rapid București, Universitatea Craiova, Politehnica Timișoara au ajuns pe mâna unor infractori sau tembeli gen Florian Walter-Bușcă, George Copos, Dinel Staicu sau Claudio Zambon. Prezentul echipei naționale de fotbal este rezultatul modului în care acești indivizi au condus echipe cu suflet și tradiție. Gândiți-vă că un alt infractor, George Becali, strălucește ca un soare în această galerie de conducători. Abia astfel ne putem da seama de bezna din fotbalul românesc.
După tragediile prin care au trecut aceste cluburi, este clar că ele nu puteau să rodească fotbaliști precum Ioan Ovidiu Sabău, Rodion Cămătaru sau Ilie Balaci. În aceste condiții, la echipa națională ajunge cine poate ajunge.
Însă există speranțe că Naționala României va renaște, însă trebuie să pornească de jos. Rezultatul de aseară mă face să cred că suntem pe fundul prăpastiei, dar am început să ne cățărăm din nou spre ieșire. Echipa națională se află cam pe unde e Universitatea Cluj; a fost o echipă de mâna a patra, care ajunge una de mâna a treia și care ambiții mari, să revină în elită. Așa cum în ADN-ul echipei de Liga a IV-a din Cluj a fost injectată pofta de performanță, tot așa ADN-ul de maneliști al echipei naționale poate fi schimbat de patru-cinci jucători care performează în campionatele puternice. Există deja acești jucători, însă trebuie să avem răbdare, pentru că o transformare de acest fel nu se produce peste noapte.
În cazul CFR Cluj am văzut că au trebuit să treacă ani buni până când echipa din Divizia C a ajuns în Champions League. Însă, cu răbdare, a ajuns să joace de la egal la egal cu AS Roma, Chelsea Londra sau Bayern Munchen. A urmat o perioadă de cădere, iar acum a început din nou munca pentru a ajunge în vârf.
Un model bun în care răbdarea, munca și talentul au produs performanțe este Viitorul lui Gheorghe Hagi. Să nu vă mirați că, peste trei ani, scheletul echipei naționale va fi format din jucători și din foști jucători ai Viitorului.
Suporterilor clujeni ai echipei naționale le spun că România va ajunge din nou în elita europeană abia atunci când tricoul galben va fi îmbrăcat de măcar doi – trei jucători ai echipeilor clujene Universitatea și CFR, care se vor înfrunta în prima ligă. Personal, cred că acest lucru se va întâmpla în maximum patru ani. Deja, am un prim candidat pentru echipa națională: Andrei Iuliu Hațiegan de la Universitatea Cluj. Fac pariu că, dacă se ține de treabă și va avea norocul de a fi ferit de accidentări grave, va ajunge în echipa națională a României care va fi privită din nou cu teamă și respect la Campionatul European și la Cupa Mondială. Țineți pariul?
Claudiu Pădurean
