De Claudiu Pădurean
Venirea lui Cosmin Contra pe banca echipei naționale de fotbal a avut efectul unui pahar cu apă rece aruncat în fața unei persoane care doarme. Naționala României s-a trezit și a început să marcheze, după seceta incredibilă din timpul mandatului lui Cristoph Daum. Iar golurile au adus și punctele după care au tânjit atât de mult suporterii.
Desigur, trei puncte smulse Kazahstanului și un punct obținut în deplasare cu Danemarca nu au mai putut schimba soarta calificării. Jucătorii României vor privi la televizor Cupa Mondială din Rusia. Însă aceste puncte înseamnă, poate, ceva mai prețios decât această calificare: faptul că există speranțe. Fotbalul românesc poate fi resuscitat. Însă a trebuit îndrăzneala unui antrenor aflat la început de carieră pentru a readuce echipa pe linia de plutire. Faptul că România a continuat să atace și a marcat chiar și atunci când rămăsese în 10 jucători la Copenhaga spune multe. Românii au abandonat statutul de miel dus la tăiere și au învățat din nou cum să ridice capul sus.
Desigur, într-un timp atât de scurt fața Naționalei nu avea cum să se schimbe radical. Ingredientele au rămas aceleași. Însă venirea lui Cosmin Contra a avut rolul unui catalizator, care a mobilizat energii care păreau definitiv risipite. Nu este exclusiv meritul lui Cosmin Contra, ci, după epoca Daum, oricare ar fi fost numele noului tehnician, probabil că s-ar fi produs o reacție asemănătoare.
Însă în viață contează și norocul, iar Cosmin Contra a avut șansa să fie omul potrivit la momentul potrivit la locul potrivit. Cred că înainte de el doar Mircea Lucescu a avut posibilitatea să găsească o echipă atât de vraiște încât să o poată reconstrui întocmai așa cum o dorește.
În actuala echipă națională nu există ”senator de drept” și nici un lider veritabil al vestiarului. Acest lucru nu înseamnă că nu există mulți jucători care să aibă calitățile necesare pentru a prelua banderola de căpitan. Este rolul lui Cosmin Contra să îi identifice pe cei care vor conduce echipa de teren, precum și pe cei în jurul cărora va fi reconstruit întregul proiect fotbalistic.
Noul antrenor are toate șansele să aibă un mandat mai bun decât Cristoph Daum. Cosmin Contra se bucură de încrederea jucătorilor și a suporterilor. Există deja destui jucători care evoluează la echipe modeste din campionate puternice din străinătate și care încep să acumuleze experiența necesară pentru a face următorul pas. De asemenea, au început să fie o competiție reală și în Liga I, care poate oferi șansa afirmării unor noi jucători de valoare. Însă lucrul cel mai prețios de care dispune noul antrenor al echipei naționale este speranța. Pentru prima dată după prea multă vreme, există speranța că echipa națională poate să redescopere bucuria victoriilor împotriva marilor echipe. În fond, și generația de aur, după Euro 1984 nu a reușit să facă mare lucru până la Cupa Mondială din 1990. Însă apoi a urmat un lanț incredibil de succese. Istoria poate fi repetată, cu condiția ca noul antrenor să aibă liniștea și timpul necesare pentru reinventarea echipei.
