Nimic nu e întâmplător în viață. Nici motto-urile sau citatele după care ne ghidăm nu sunt întâmplătoare, ci ne definesc, relevă unele dintre valorile pe care le promovăm, la care ținem. Un om care are drept motto: „Dacă vei cădea de șapte ori, tu să te ridici de opt.” nu poate să fie decât un „luptător” prin definiție, un „luptător” care iese mereu învingător din confruntarea cu obstacolele ce îi apar în cale. Un astfel de om este și Alexandru Bologa, întruchiparea perfectă a ambiției, bunului simț, modestiei, perseverenței.
Acesta a rămas nevăzător la vârsta de șase ani și, astfel, a fost nevoit să plece din satul său natal, Derșida, județul Sălaj, pentru a urma, la Cluj-Napoca, o școală destinată persoanelor cu deficiență de vedere. La momentul acela, nici nu îi trecea prin minte că, într-o zi, viața lui va lua o turnură nebănuită și va ajunge să practice un sport care să-i schimbe viața. Fără să vrea, el a devenit, pentru toată lumea, un exemplu demn de urmat atât ca om, cât și ca sportiv.
Alexandru practică judo de opt ani și este campion european „en-titre”, medaliat cu bronz la Jocurile Paralimpice de la Rio, din 2016, dar și vice-campion mondial la juniori, la categoria 60 kg, nevăzători, clasa B1. Pe lângă toate acestea, are în palmares alte zeci de medalii obținute la competiții naționale și internaționale. În momentul de față, se află pe locul II în clasamentul mondial aferent categoriei sale.
În același timp, el acordă o importanță deosebită educației și consideră că școala deschide fiecărui individ noi orizonturi și îl ajută să se formeze în plan profesional, dar și personal. Alexandru este student în anul III, la „Psihopedagogie specială”, în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației. A ales psihopedagogia pe motiv că dorește să sprijine persoanele cu dizabilități.
Sportivul de 22 de ani este acel tip de persoană care nu renunță niciodată la transformarea visurilor sale în realitate și crede că orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat și nu te dai bătut, indiferent de circumstanțe. Se spune că omul este „făuritorul” propriului său destin, iar cel mai important este să știi cum să gestionezi fiecare moment-cheie al vieții. Alexandru a știut foarte bine acest lucru. A știut cum să-și facă viața frumoasă. Din toate punctele de vedere.
Am vorbit cu Alexandru despre judo, antrenamente, competiții, satisfacții, viață, valori, școală, timp liber și viitor. Am vorbit despre lucuri frumoase cu un om „frumos”.
Cum ai ajuns să practici judo?
„În urmă cu șapte ani, antrenoarele lotului național feminin de judo, Geanina Andreica și Gergely Eniko, au efectuat o selecție în cadrul Liceului Special pentru Deficienți de Vedere, din Cluj-Napoca, la inițiativa doamnei Sally Wood-Lamont, care ocupă, în prezent, funcția de președinte al Comitetului Național Paralimpic. Dintr-o grupă de 15 elevi, eu am fost singurul selectat și, imediat, legitimat la Clubul Sportiv Universitatea Cluj.”
Câte lucruri știai despre acest sport înainte de a fi selectat?
„La început, eu nu știam foarte multe lucruri despre judo, am intrat într-o lume nouă, fără a ști ce va urma. În acel moment, îmi doream doar să învăț deoarece, în primul rând, dacă vrei să stăpânești bine ceva, trebuie să înveți. Am învățat foarte multe lucruri de la antrenori și colegi, lucururi care, ulterior, mi-au fost de mare folos. Pot să spun că nu mi-a fost ușor ca la vârsta de 15 ani să încep să practic un sport, care până în acel moment îmi era necunoscut, dar când am pășit pentru prima oară pe tatami, am simțit că acest sport este cel mai potrivit pentru mine.”
Ce îți amintești din prima ta zi în care ai pășit în sala de judo?
„Îmi amintesc că atunci când am intrat pentru prima dată în sala de judo „Florin Bercean”, viitorii colegi m-au întâmpinat cu brațele deschise și fiecare dintre ei dorea să mă ajute să mă adaptez. Antrenoarea Geanina Andreica mi-a prezentat sala și mi-a arătat unde se situează fiecare obiect. Încă din prima zi am simțit ceva special și presimțeam că sala de judo îmi va aduce multe satisfacții.”
Cum ți-a schimbat judo-ul viața?
„De când am început să practic acest sport nobil, viața mea s-a schimbat radical. Am învățat ce înseamnă cu adevărat viața de sportiv, ce înseamnă să faci sacrificii și, cel mai important, am trait momente de neuitat, pe care dacă n-aș fi practicat judo nu le-aș fi trăit niciodată. Sportul te educă și te face un om mai bun. Ajungi să ai alte principii și perspective asupra vieții. În același timp, am învățat că nu trebuie să renunți niciodată la lucrurile la care visezi, ci trebuie să lupți, întotdeauna, căci doar așa vei ajunge sus și vei triumfa atât în sport, cât și în viață.”
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care acest sport ți le-a oferit?
„Fiecare moment în care urc pe podium la competiții îmi aduce satisfacție și, totodată, fiecare obstacol depășit în perioada de pregătire constituie un motiv de bucurie pentru mine. Emoțiile și trăirile pe care le am la competiții atunci când urc pe podium nu pot fi descrise în cuvinte și, chiar dacă m-am mai aflat acolo de multe ori, de fiecare dată am impresia că mă număr printre cei mai buni pentru prima dată. Dacă ar fi să numesc lucrurile de care mă simt cel mai mândru pe plan profesional, până în prezent, acestea sunt reprezentate de bronzul obținut la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, din 2016, medalia de aur de la Campionatul European de anul trecut și medalia de argint cucerită la Campionatul Mondial de juniori din 2013, de la Eger.”
Ce lucruri ai sacrificat pentru a avea asemenea performanțe ?
„Când vine vorba de performanță, eu cred că orice detaliu contează, începând cu dormitul devreme pentru a fi odihnit și a da randament maxim la antrenamente și terminând cu respectarea unui regim alimentar pentru păstrarea greutății limitate de categorie. Per total, pot să spun că am renunțat la multe ieșiri în oraș, călătorii de plăcere și multe pahare de Cola, dar nu le simt lipsa deloc deoarece performanțele în plan sportiv compensează.”
Cum te pregătești pentru competiții?
„Cu excepția zilei de duminică, în fiecare zi merg la antrenamente. Durata unui antrenament este de două ore, iar în cadrul acestuia fac pregătire fizică specifică, dar și tehnico-tactică. Este foarte multă muncă la mijloc și, totodată, multe sacrificii. În perioda pre-competițională, antrenamentele ajung chiar să mi se dubleze. De asemenea, obișnuiesc să îmi studiez adeversarii în detaliu, alături de antrenorul meu, Gergely Tamas, care se ocupă atent de pregătirea mea și mă ajută întotdeauna foarte mult, atât în plan sportiv, cât și personal. Am o relație specială cu el deoarece am crescut ca sportiv, dar și ca om sub ochii lui și cu ajutorul lui.”
Care este competiția la care te întorci, mereu, cu plăcere în fiecare an?
„Competiția mea preferată este cea din Germania, de la Heidelberg. În fiecare an particip cu mare plăcere deoarece acolo am obținut prima mea medalie de aur la seniori, în 2014.”
De ce ai optat pentru specializarea „Psihopedagogie specială” în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației?
„Am ales psihopedagogia deoarece cred că oamenii ca mine pot să ajute cel mai mult persoanele cu dizabilități. Această specializare are în componența sa și cursuri de psihologie, care mă ajută foarte mult în pregătirea mea mentală înaintea competițiilor. Datorită cunoștințelor acumulate, pot să-mi gestionez mult mai bine emoțiile, pot să mă mobilizez și oricât de greu îmi este, în meci sau la antrenament, am învățat să nu renunț niciodată.”
Dacă ar fi să numești cinci lucruri care te caracterizează, care ar fi ele?
„Respect, onoare, modestie, voință, ambiție.”
Cât de mult te-au ghidat în viață aceste lucruri?
„Ceea ce am amintit anterior reprezintă niște lucruri extrem de importante pentru mine și țin mult la ele. Acestea m-au ajutat și m-au ghidat mereu. Fără ele n-aș fi fost omul care sunt azi. Pe parcursul timpului, am învățat că lucrul cel mai important în viață este să fii om. Om în adevăratul sens al cuvântului și indiferent unde te va duce viața să nu uiți de unde ai plecat, să nu uiți să îi respecți pe cei din jur.”
Ce îți place să faci în timpul liber?
„De obicei, când am timp liber obișnuiesc să merg la patinoar, la cumpărături, la film, la teatru și la înot. De asemenea, îmi plac plimbările în aer liber deoarece mă relaxez și las la o parte toate energiile negative.”
Care sunt planurile tale viitor?
„În primul rând, îmi doresc să obțin clasări pe podium la fiecare competiție la care particip, în mod special, îmi doresc foarte mult o medalie la Campionatul Mondial de anul acesta, din noiembrie, de la Lisabona. În același timp, vreau să obțin medalii și la Campionatul European și Jocurile IBSA (International Blind Sports Federation), care vor avea loc anul viitor. Desigur, obiectivul principal rămâne o clasare pe podium la Jocurile Paralimpice de la Tokyo, din 2020.”
Maria Petruța
